În calendarul Bisericii Ortodoxe, ziua de 23 aprilie este marcată cu roșu, căci prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, reprezintă nu doar o amintire istorică, ci o chemare permanentă la mărturisirea dreptei credințe, la jertfă și la curajul în fața nedreptății. Viața acestui mare sfânt, venerat în întreaga lume creștină, este o lumină care străbate veacurile și insuflă nădejde celor care luptă lupta cea bună a credinței.
Originea și contextul istoric
Sfântul Gheorghe s-a născut în a doua jumătate a secolului al III-lea, în Capadocia, într-o familie de creștini evlavioși. Tatăl său a fost ofițer în armata romană și a suferit moarte martirică pentru credința sa în Hristos. După moartea tatălui, mama Sfântului Gheorghe s-a întors în Lida (Lod), în Palestina, locul de origine al familiei, unde l-a crescut în spiritul unei educații creștine alese. În acest cadru familial, tânărul Gheorghe a crescut în frica de Dumnezeu și în dragostea pentru aproapele.
Contextul istoric în care a trăit Sfântul Gheorghe este unul de prigoană acerbă împotriva creștinilor. În vremea împăratului Diocleţian (284–305), unul dintre cei mai crunți persecutori ai Bisericii, a avut loc una dintre cele mai dure persecuții împotriva creștinilor, cunoscută drept „Marea prigoană”. Este în acest climat de teroare religioasă în care tânărul Gheorghe își afirmă credința cu o verticalitate rar întâlnită.
Ostaș al lui Hristos și al Romei
Tânărul Gheorghe, remarcându-se prin calitățile sale militare, a fost recrutat în armata romană, unde a ajuns la rangul de tribun. Se spune că a fost unul dintre ofițerii preferați ai împăratului, datorită curajului și loialității sale. Însă, în momentul în care Dioclețian a emis edictul de persecutare a creștinilor, Gheorghe nu a putut rămâne indiferent. Cu demnitate și curaj, și-a mărturisit credința în Hristos în fața împăratului, refuzând să se lepede sau să aducă jertfe zeilor păgâni.
Această mărturisire i-a atras mânia împăratului și o serie de torturi cumplite. Tradiția hagiografică menționează multiple chinuri la care a fost supus – roata cu cuțite, otrava, trasul pe roată, aruncarea în var clocotit – dar Sfântul Gheorghe a rămas neclintit, întărind astfel și pe alți creștini care asistau la mucenicia sa. Moartea sa martirică, la Lida, în anul 303, a fost nu o înfrângere, ci o biruință desăvârșită, prin care el a devenit cu adevărat „Purtător de biruinţă”.
Contribuții și cinstire în Biserica Ortodoxă
Cultul Sfântului Gheorghe s-a răspândit rapid în toată lumea creștină, începând din Orientul Apropiat și ajungând până în Europa apuseană. În Răsărit, el este considerat ocrotitor al ostașilor, iar icoana sa – înfățișându-l călare, ucigând balaurul – simbolizează lupta împotriva păcatului și a răului.
În Biserica Ortodoxă Română, evlavia față de Sfântul Gheorghe este adânc înrădăcinată. Numeroase biserici și mănăstiri îi poartă numele, iar ziua prăznuirii sale este un moment de mare sărbătoare în comunitățile parohiale. Este considerat ocrotitor al Armatei Române și patron spiritual al multor localități și regiuni. De asemenea, în iconografia românească, Sfântul Gheorghe ocupă un loc de frunte, fiind zugrăvit în frescele exterioare ale bisericilor moldovenești, precum la Voroneț sau Sucevița.
Pe plan internațional, Sfântul Gheorghe este patronul spiritual al Angliei, al Georgiei, al Etiopiei și al mai multor alte națiuni și orașe. Această universalitate a cultului său este dovada vie că martiriul său a depășit granițele geografice și confesionale, devenind un simbol al credinței neclintite.
Un model pentru creștinii de azi
Într-o lume care își redefinește valorile în funcție de efemer și de compromis, figura Sfântului Mare Mucenic Gheorghe rămâne un etalon de demnitate creștină, de jertfă și de verticalitate. Viața și moartea sa sunt o chemare la mărturisire vie, nu doar cu vorba, ci mai ales cu fapta, la curaj în fața nedreptății și la iubire față de Hristos, mai presus de orice.
În rugăciunile credincioșilor, Sfântul Gheorghe este invocat ca apărător în necazuri, sprijin în lupta cu patimile și luminător al drumului spre mântuire. Prin viața și moartea sa, el s-a făcut asemenea lui Hristos, dându-și viața pentru adevăr, și astfel a primit cununa muceniciei.